Cu ce să încep, cu ce să înceeeeeep… A, da… mi-am adus aminte. Ştiu că s-a făcut multă vâlvă pe seama filmului ăstuia că e nu ştiu cum că e super tare că e MEGAN FOX (totuşi…), că merită văzut, că i se dă 10 din 10 bla bla bla bla bullshit.

Ce este Jennifer’s s Body? În mare… o porcărie. Filmat undeva într-un orăşel numit Devil’s Kettle, acţiunea filmului este foarte simplu de urmărit, dar cam plictisitoare. Se vrea a fi un film horror. Hum… se vrea. Până la horror mai are mult, în rest este foarte scârbos.

Cine e Jennifer? Jennifer este o tipă interpretată de Megan Fox, elevă la high school-ul local, care într-o seară este minţită să urce în duba unei trupe de indie locală şi dusă într-o pădure unde se practică satanic rituals on her ass. Bineînţeles că ritualul dă greş, iar Jennifer se trezeşte demon. Ce face acest demon? Foarte simplu… mănâncă din băieţii liceului pentru a putea supravieţui. Cool, huh? Filmul se învârte în jurul ideii ăsteia, chiar dacă începe oarecum ciudat. În final vă imaginaţi foarte bine că ea este omorâtă de cea mai bună prietenă din simplul fapt că Jennifer i-a omorât gagicul.

Care e şpilu’ filmului? Nu e. Incredibil de stupid pe de-o parte şi incredibil de somnifer pe de cealaltă. Cu indulgenţă un 4 din 10 şi la revedere…

IMDB stats:
User rating: 5.4/10
Director: Karyn Kusama
Release date: 18.09.2009 (US)
Genre: Comedy(wtf?), horror, thriller etc
Tagline: She’s evil… and not just high school evil.
Cast:
Megan Fox … Jennifer

Amanda Seyfried … Needy

Johnny Simmons … Chip

Adam Brody … Nikolai

Sal Cortez … Chas

Ryan Levine … Mick

Juan Riedinger … Dirk

Colin Askey … Keyboardist

Chris Pratt … Roman Duda

Juno Ruddell … Officer Warzak

Kyle Gallner … Colin Gray

Josh Emerson … Jonas Konelle

J.K. Simmons … Mr. Wroblewski

Amy Sedaris … Needy’s Mom

Cynthia Stevenson … Chip’s Mom

Şiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii back online…

Cu toţii le cunoaştem, cu toţii ştim că sunt folositoare, cu toţii ştim că în caz de lene le putem folosi, cu toţii ştim că le găsim de obicei la metrou şi în aeroporturi, daaaaaaaaaaaaaaaaar… ce nu ştim de fapt:
1. Există aproape întotdeauna următorul caz: scări rulante + scări normale undeva într-o staţie de metrou. Buuuun… până aici totul bine şi frumos. Pac vine metroul, pac iese buluc de lume, pac se face coadă la scări. Tu ieşi ultimul din metrou, te uiţi la bulucul de lume şi te gândeşti dacă să începi să râzi sau nu. Îi ocoleşti frumos, şi o iei pe scările normale. Toţi se uită ciudat la tine, dar tu ai căştile în urechi cu volumul dat la maxxxxxxim şi puţin îţi pasă de privirile lor.
2. Regulile scărilor rulante (da, da… există! Miraţi?): păi cum, credeaţi că nu sunt reguli? N-ar mai funcţiona fără reguli (not). Acestea ar fi: stationaţi NUMAI pe partea dreaptă, nu vă sprijiniţi de balustrada rulantă, nu “călăriţi” scările şi alte câteva. Câţi le respectă? Nu mulţi. D-aia există tradiţionalul “PARDOOOOOOOOOOOOOON!” sau, în cele mai ghinioniste cazuri, tradiţionala ceartă: “Păi de ce dom’le să mă dau eu la o parte?”
3. Scările nu merg: iete că s-a găsit unu să apese pe butonul ăla roşu şi paaaaac… nu mai merg scărileeeee. Ce ne facem? Să vă zic câte persoane am văzut că stăteau pe scări şi aşteptau să pornească? Trecem peste capitolul ăsta… Că deja nu ne mai miră astfel de cazuri şi nu are rost să stăm să deliberăm pe seama lor.
4. Scări rulante blocate şi scări normale : tough choice… ce să fie, ce să fie. Normal că dacă vei alege să urci pe scările rulante îţi va fi mai greu pentru că îţi vei da duhul până vei ajunge sus dacă n-ai picioare tari… Înălţimea scărilor rulante diferă ca de la cer la pământ faţă de cea a celor normale şi normal că vei alege să urci pe cele normale chiar dacă, ulterior, vei fi tras deja vreo nşpe mii de înjurături celor care se ocupă de întreţinerea scărilor rulante chiar dacă nu e vina lor că sunt blocate şi că un im… individ a apăsat pe butonul roşu/semnalul de alarmă.
Cu toate acestea ele rămân la nevoie (sau la lene, depinde de caz) prietenele noastre cele mai bune pe care le folosim dacă nu zilnic, atunci săptămânal şi reprezintă locul în care socializăm „violent” unii cu alţii =) chiar şi aşa, această tendinţă de automatizare a tuturor lucrurilor nu ne aduce niciun beneficiu decât din punct de vedere al timpului pe care-l petrecem şi în cele mai grele situaţii ne pot ajuta să ne grăbim sau să ne împotmolim cum se împotmoleşte traficul seara în Piaţa Victoriei.
Sunt un utilizator al scărilor rulante, de ce să nu recunosc, dar problema mea este că nu am răbdare să stau pe loc şi să mă ducă ele sus (chiar dacă asta e principiul lor), ci prefer să-mi folosesc sistemul locomotor şi să-mi mişc partea dorsală mai repede unde am nevoie să ajung (în principiu la Facultate…) şi să urlu cât mă ţin plămânii „pardon, pardon” celor care stau ca bovinele pe partea stângă a scării unde NU SE STAŢIONEAZĂ, BĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ !!!!!

- drept roman
- istoria dreptului si a institutiilor (pe model francez)
- introducere in drept

= ~500 de pagini
=> wooohoooooooooooooooooooooooooooo
=> ca dupa ora 16 incepand cu data de 16.12 a ac voi fi in vacanta =)
=> ENGAGE !

Ce pot spune desre această ultimă “capodoperă” a celor de la Universal? Nimic. Este o POR-CĂ-RI-E ! Mi-am pierdut o oră şi ceva uitându-mă până la sfârşit ca să-mi dau seama că e o porcărie. Iniţial am crezut că e ceva mişto după ce Alecs mi-a zis că a apărut. L-am luat repede de pe net şi azi am avut ghinionul să mă uit la el. Este în mare parte o mare porcărie pentru că actorii au fost iar schimbaţi, iar rolul lui Stiffler este jucat mizerabil de către cineva care a fost mai mult decât forţat să-i intre în piele.

Să zicem că mă obişnuisem cu noul cast după American Pie 3, dar văd că acum chiar nu au nimerit-o. Apar o serie de puşti noi, iar singurul personaj pe care îl ştim cu toţii şi care a rezistat în toate cele 7 părţi este Noah Levenstein (nu ştiu dacă am scris bine).

Care e ideea filmului? În principiu aceeaşi: tipi “virgini” care vor să şi-o pună toţi trei în aceeaşi noapte şi să termine odată pentru totdeauna cu ideea virginităţii. Problema este că sunt mult prea timizi să facă asta şi dau peste celebra “Biblie” (vezi American Pie 2 sau 1). Deja devine plictisitor, iar morala “bibliei” este dată pe parcursul a o oră jumate din film în care se petrec cele mai grosolane scene cu putinţă. Într-un final cei trei îşi dau seama că pentru a convinge o fată să fie cu ei, trebuie să o respecţi şi să o asculţi and stuff like that which we all know. Şi ca o idee aşa… să te cuplezi cu ea şi în momentul doi să fii deja cu ea în pat… Isn’t this kinda out of the ordinary sau aşa se procedează mai nou la o întâlnire ?

Nu stau să caut pe IMDB ranking şi alte chestii gen plot (pe care l-am explicat deja) şi distribuţie şamd şi îi acord din toaaaaaaaaaată inima un 2 din 10 şi un Shift+Delete.

Noapte bună.

Angels crying now
The world is falling down
Just love can help me now,
Can help me now,
Don`t leave me now x2

And now I saw your sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Why did you leave me?

No more sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Why did you leave me?

And now I saw your sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Why did you leave me?

No more sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Come back and find me my love

Angels crying now
The world is falling down
Just love can help me now,
Can help me now,
Don`t leave me now x2

And now I saw your sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Why did you leave me?

No more sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Why did you leave me?

And now I saw your sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Why did you leave me?

No more sadly face
I forgot the sunny days
Sun is falling beetween us
Come back and find me my love

Angels crying now
The world is falling down
Just love can help me now,
Can help me now,
Don`t leave me now x2

Angels crying now
The world is fallïng down
Just love can help me now,
Can help me now,
Don`t leave me now

Ajungi ca Belgia.

Mai nou văd că a devenit un subiect atât de dezbătut încât alegerile de la noi au fost date uitării, iar mișcarea pentru protecția mediului de la Copenhaga sau pe unde o fi fost a prezentat și ea un foarte mic interes. However, această profeție maiașă demult dispărută și actual apărută în viața de zi cu zi, ne dă (unora) mari bătăie de cap, iar altora le creează mari probleme în ceea ce privește apariția paranoiei.

Văd că din ce în ce mai mulți oameni au început să supraaprecieze această profeție și să alerge ca dracul de tămâie. Unii dintre ei au început să-și facă și buncăre subterane în caz că va ploua cu meteoriți…

Mie mi se pare absurd. S-a mai zis la un moment dat pe undeva că data de 6.06.2006 ar fi fost ziua în care am fi murit cu toții AGAIN și uite-mă aici, bine mersi, tastând aberațiile pe care tu le citești acum.

Eu nu înțeleg de ce trebuie să se facă atâta polemică pe un fapt care stă ascuns și îmbătrânește în niște legende demult uitate, iar acum BRUSC iese la suprafață cu gândul de a ne speria pe toți. Știm cu toții că e criză, că bursa de pe Wall Street deschid aproape zilnic în scădere, că oamenii mor de foame, că se moare de SIDA în Africa la fiecare 10 minute etc etc etc. Știm cu toții astea și ne batem fundul cu toții să rezolvăm aceste probleme de interes mondial. Și dacă ar fi să murim în 2012 ar deranja pe cineva? Nu, serios… Pică miercuri, va fi iarnă, o zi frumoasă probabil, la ora x să înceapă vulcanele să erupă, magma să iasă la suprafață, să cadă meteoriți bla bla bla scenarii d-astea sefe. Și? We’re all gonna die… cocalarii, pițipoancele, intelectualii, cerșetorii… toți. Și? Cine are timp să asculte toate fanteziile ăstea când alții au alte treburi mai importante de făcut. Cine stă să le dea atenție când pentru unii timpul înseamnă bani?

Și totuși… această ignoranță a omului și această nepăsare pentru vechea istorie și pentru vechile scrieri ale umanității scrise tot de el, nu duc automat la un fel de moarte a lui? Nu duc la o moarte interioară din simplul fapt că el nu le cunoaște și că a zis într-un mod normal „Fleacuri… N-am timp.” ? Nu zic că ar trebui să luăm cu asalt acum bibliotecile și Google (care nu este un motor de căutare științific) și să vedem ce zice exact această profeție pentru că mai mult ca sigur nu este singura care prevestește sfârșitul umanității. Mai este și celebrul Antihrist și ziua în care se va pogorî pe pământ și toooooooooooooot felul de alte chestii pe care aș putea și eu să le scriu și să nu le citească nimeni.

En effet, dacă ar să mor atunci cred că unicele lucruri pe care mi le-aș mai putea dori de la viață ar fi să-i țină pe toți cei dragi vii și să nu-i facă să o ia razna și să mă urc în mașină cu aparatul foto și să fac turul lumii. Indiferent de riscuri, eu asta aș face. Nu mă interesează de restul, nu mă mai interesează de nimeni. Niciodată nu am purtat un război pe care să-l câștig și niciodată nu voi face asta. Cei care poartă un război împotriva mea, îl poartă de fapt împotriva lor și nu fac altceva decât să se bată cu ei înșiși.

So… etes-vous pret(e)s por le fin du monde ?

1. My DC’s

2. My phone

3. My laptop

4. My dog
5. My family
6. My new friends
7. My funny belts =)
8. Internet ?!?!?!?!
9. Music
10. A bed =) if bed not provided, can sleep on floor np =)
11. Facebook ?
12. Photoshop
13. Lightroom
14. My hobbies
15. And eventually…

Cu multumiri Niei

SOTD !!

Se înâmplă din ce în ce mai des să văd fel de fel de persoane care se prefac că sunt ceea ce de fapt nu sunt sau care afirmă că odată cu timpul s-au schimbat atât de mult încât îți este cam greu să le mai recunoști. Și totuși, pe mine mă amuză tipul ăsta de persoane care sunt în stare să iasă în stradă și să urle cât le țin plămânii ”M-am schimbat, băăăăăăăă… de ce dracu nu vede nimeni ?” și lumea să se uite la tine ca și cum ai fi un nebun sau un pastilat care a rămas fără bani de… u know. Anyyyyyyywaaaaayyy…

Genul ăsta de persoane devin din ce în ce mai interesante și din ce în ce mai… penibile. De ce mă amuză? Mă amuză pentru că nu realizează ca nu există o SCHIMBARE propriu-zisă. Nici fizică, nici psihică. Nu există așa ceva și nu prea va exista oricât de mult ar zice acea persoană sau oricât de mult ar vrea să-ți arate acest lucru. Dacă pui persoana respectivă să-ți demonstreze acest lucru, crezi că va putea? Crezi că îți va aduce dovezi credibile? Dovezi fondate pe adevăruri? Nu va putea să facă asta niciodată pentru că nu există ceea ce noi numim schimbare. Acel „Vreau să mă schimb” sau „Trebuie să te schimbi” sau „De azi promit că mă schimb” nu există nici măcar în realitate. Oricât ne-am spune aceste lucruri, nu se va întâmpla niciodată pentru că noi rămânem în adâncul sufletului cine suntem și ne vom întoarce întotdeauna acolo de unde am început.

Faptul că vrei să scrii într-o altă limbă decât cea natală sau că vrei să te dai mare atunci când ai dublă cetățenie sau să te spargi în figuri de față cu toți să vadă că nu ești tu… nu te ajută cu nimic. M-ați văzut pe mine pe aici scriind postări kilometrice în franceză? Recunosc că folosesc unele cuvinte în francă pentru că îmi sunt mai la îndemână atunci când scriu, dar în rest nu.

Ăstea sunt unele dintre lucrurile care mă deranjează cel mai mult și care au devenit pe atât de obsedante, pe atât de idioate. Nimeni nu ne poate spune să ne schimbăm chiar dacă circumstanțele ar cere această „schimbare”. Tot ce se întâmplă de fapt nu este o „schimbare”, ci o strofocare a noastră de a gândi într-un alt mod și de a privi lucrurile și din altă latură. Din păcate, puțini sunt cei care fac asta și mulți sunt cei care preferă să se ascundă în spatele unor fețe care ne rămân întipărite în minte.

Am încercat și eu odată să aplic acea „schimbare” și nu a mers pentru că nu îmi plăcea mie ce a ieșit. Am preferat să rămân eu chiar dacă mi-a fost reproșat că m-aș fi „schimbat”.

Deschideți bine ochii. Tot eu sunt… Numai că… am crescut.
Și să fie, așa, cu dedicație: