O melodie si-o poza

Un SOTD

si o POTD

Journée sans voiture, Bruxelles

„Journée sans voiture” sau „dimanche sans voiture” sau „semaine de la mobilité”, toate au drept scop același lucru: să îi facă pe locuitorii orașului și pe oameni în general să înțeleagă că mașina proprietate personală nu este singurul mijloc de deplasare prin oraș (și chiar și în afară) și că există și alte mijloace de transport, fie ele și cele în comun, care pot fi utilizate pentru a ajunge la destinația dorită. Ziua de duminică este specific aleasă pentru că se știe că traficul nu e atât de mare și lumea nu are chiar atât de mare nevoie de mașină pentru că magazinele sunt toate închise, iar cine vrea să se plimbe poate să se ducă prin pădure sau să iasă din oraș să se ducă unde vrea el. Cu toate acestea, ziua de azi întâlnește aproape întotdeauna succesul pe care și-l propune, dar niciodată nu-și atinge obiectivul pentru că… statisticile o confirmă: numărul autovehiculelor vândute este în creștere, înmatriculările sunt în creștere șamd. Bine, nici transportul în comun nu se poate plânge pentru că vânzările de bilete sunt și ele în creștere, iar timpii de așteptare sunt în scădere, punctualitatea fiind cheia succesului.

Până la urmă, ce este „dimanche sans voiture”? Este un fel de eveniment care are loc în fiecare an și care acum a ajuns la cea de-a zecea ediție *dacă nu mă înșel*. Obiectivul este simplu: nimeni nu are voie să își folosească mașina de la ora 9 dimineața până la ora 19 seara. Cei care vor să se deplaseze prin oraș au dreptul să o facă numai prin intermediul transportului în comun, al taxiurilor și pentru cei mai îndrăzneți (care sunt destui), cu bicicleta/trotineta/rolele/skateboard-ul etc.

Adică toată lumea e obligată să lase mașina acasă? Brr, sună cam crunt, dar da, în principiu nimeni nu are voie să meargă cu mașina prin oraș. Singurele excepții de la această regulă sunt, cum am spus și mai sus, mijloacele de transport în comun, taxiurile ȘI vehiculele care dispun de un „laissez-passer” adică de o autorizație emisă de poliție prin care li se confirmă dreptul de a circula cu mașina prin oraș. Să nu vă imaginați, însă, ca oricine poate obține această autorizație. Nu, nu prea. Trebuie să ai un motiv foarte bine întemeiat pentru care să folosești mașina AZI (duminică) și pentru care trebuie să o scoți neapărat din garaj. Desigur, există și aventurieri care încalcă această regulă și încep să meargă ca nebunii prin oraș cu mașina, dar are grijă poliția și de ei, amenzile fiind usturătoare. Chiar și așa, mai există și turiști căzuțin din spațiu care ajung prin capitală și nu înțeleg ce se petrece: străzi goale, nicio mașină, mulți oameni pe biciclete șamd… Au înnebunit belgii! Nu chiar. Din câte îmi aduc aminte, acum doi ani erau polițiști la intrarea fiecărui oraș din Belgia care îți atrăgeau atenția că circulația îți este interzisă în oraș și trebuie să lași mașina în cea mai apropiată parcare, care era bineînțeles plină ochi de mașini, dar ce mai conta? Oricum, obiectivul a fost atins până la ora asta, orașul e cufundat în semi-tăcere, dar mare păcat din cauza vremii care nu este chiar atât de frumoasă și nici călduroasă. Alph are marea plăcere de a se plimba pe tot bulevardul acum so no problem 😀

Chiar e tot orașul pustiu? Cam da…

„Journée sans voiture” și în celălalte orașe din Belgia? Din câte știu, da. Așa că… nimeni nu scapă.

Plusuri și minusuri? Discuția ar lua-o din acest moment pe o pantă cam alunecoasă pentru că întotdeauna vor exista argumente pro și contra unei simple idei. În cazul de față, însă, marele plus al acestei zile îl garantează liniștea și libertatea de mișcare pe care o poți avea prin oraș. Știi că nu mai e atât de intoxicat din cauza sutelor de mii de mașini care îi trec pragul zilnic, știi că nu mai e niciun blocaj pe nicăieri, știi că nu dă nimeni peste tine, deci pe undeva pe acolo ești liber să faci ce vrei și ești în deplină siguranță. Dacă ar fi să mă gândesc la minusuri… nu prea văd niciunul. Să fim serioși, unde te duci duminica cu mașina? Știu, poate ai nevoie să duci pe cineva la aeroport – există taxiul sau puteai să ceri autorizația cu o zi înainte, nicio problemă. Poate ai o urgență – nu e nicio problemă, e caz justificat, nu o să-ți facă nimeni nimic… ar fi chiar culmea. Vrei să pleci în alt oraș – pleci dimineața înainte de ora 9 ca să nu stai dupaia să negociezi cu poliția dacă poți sau nu să ieși din oraș. Vrei să faci cumpărături – ghinion, nu prea e deschis nimic. Vrei să te duci cu prietenii/familia la film – iei mijloacele de transport în comun și ești sigur că ajungi la timp (nu ca mine aseară când am făcut cât am făcut până la cinema). În rest ce altceva ar mai putea justifica utilizarea mașinii decât cazurile prezentate mai sus? Și oricum, hai să fim raționali și civilizați că doar nu moare nimeni o zi din an fără mașină. E duminică, lumea se relaxează, se simte bine etc.

Scopul precis? Favorizarea mijloacelor de transport în comun (tramvai, autobuz, metrou, autocar, tren etc) + tragerea unui semnal de alarmă asupra emisiilor de CO2 care, chiar dacă au început să scadă, sunt la un nivel destul de ridicat în raport cu limita prevăzută de Protocolul de la Kyoto. Chiar dacă vom avea nevoie de ani mulți ca să ajungem la acea limită și să scădem, oricum planeta e cam terminată din cauza acestui aspect. Și cine zice că nu e așa, înseamnă că nu are nas să simtă și ochi să vadă, că poluarea fonică deja e evidentă.

Cu toate acestea, mi-aș dori mai multe zile de genul. Când stau și mă gândesc că înainte, atât în Belgia, cât și pe la noi, pentru a face economie la benzină, la costuri și la multe altele, se dădea voie mașinilor să circule numai în zilele pare/impare sau numai mașinilor de un anumit tip, parcă am așa, un zâmbet pe față dacă mă gândesc la asta. Să faci mai multe zile așa? Un dezastru pentru toată lumea pentru că știu destule persoane care nu s-ar putea priva de a conduce mașina măcare o singură zi. Și totuși ar fi posibil, dar… dar… ar ridica multe probleme. Până la urmă o să ajungem să uităm să mergem dacă mai stăm atât de mult după propriile mașini. Drumurile lungi, nervii consumați în spatele volanului bodogănind la fel de fel de lucruri tâmpite înainte de a le gândi, consumul excesiv de benzină/motorină pentru că ne credem cu toții niște mici Schumacheri și trbeuie să apăsăm pedala cât mai mult, emisiile de CO2 (bine, deja devine fumată treaba asta) și muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuulți alți factori…știți bine unde duc cu toții…

New fav song

SOTD

După 2000 km…

Cei 2000km s-au consumat în drum spre Bruxelles când veneam dinspre Dinant. Până la urmă de ce scriu toate chestiile astea? Consider că fiecare mie de kilometri sau fiecare kilometru pe care îl face un șofer este destul de important atât pentru el, cât și pentru mașină. E unicul mod în care poate să își cunoască cu adevărat mașina și unicul mod în care poate să acumuleze „experiența” de care vorbește toată lumea și care este cerută de firmele de asigurare care un fel de garanție că șoferul nu va comite niciun accident (până la proba contrarie) și nu numai.

 

Unde este Dinant? Undeva la 100 de kilometri de Bruxelles, în inima Walloniei, relativ aproape de granița de NV a Franței. Drumul nu este foarte lung și în maxim o oră ești deja în micul oraș care îți va părea foarte familiar dacă ești deja un abonat fidel al stațiunilor de pe Valea Prahovei. Peisajul de pe autostradă aduce foarte mult (zic eu) cu ceea ce vezi pe stânga și pe dreapta în momentul în care ești pe la Timișul de Sus și Timișul de Jos în drum spre Brașov. Au fost destul de multe elemente care m-au dus cu gândul la acel drum și mă simțeam foarte bine și foarte zen în momentul în care am ieșit de pe autostradă și am intrat pe unul din minunatele lor drumuri naționale… s-a cam terminat distracția. Dacă ați crezut că numai la noi pot exista drumuri uitate de Dumnezeu și care arată ca după bombardament, credeți-mă că v-ați înșelat foarte mult. Oricum ideea este foarte simplă la ei: banii se bagă în autostrăzi și în repararea acestora, deci orice aventură pe drumurile mai puțin importante o faci pe propriul risc. Ceea ce este interesant, însă, este faptul că ești anunțat din timp prin panouri și indicatoare (cărora nu am avut cum să le fac poză) că partea carosabilă pe care urmează să circuli sau pe care circuli este degradată și că există gropi și că trebuie să circuli cu atenție și să-ți adaptezi viteza, deci până aici nimic grav. Drumul dinspre autostradă spre oraș și la dus și la întors a fost plin de curbe și alte nebuneli ceea ce a fost o nouă încercare și o plăcere pentru că abia așteptam să scap și eu de atâta autostradă și să văd cum se comportă mașina și pe drumuri de genul. Trecem pe lângă faptul că m-a depășit un Duster =)) și ajung la momentul în care, neascultând de gps-ul meu atotștiutor și nefiind atent la indicatoare, am ratat intrarea pe autostradă și am fost deviat de minunăția pe care o cheamă „Pisi” pe un drum de țară care, țin să spun, și ăla era asfaltat atât cât se putea. Un drum foarte îngust, plin de căsuțe care mai de care, mi se pare că am văzut și un tractor la un moment dat dacă nu mă înșel ) oricum foarte drăguț… până la urmă am reușit să revin pe drumul inițial și să ajung pe autostradă că să mă îndrept înapoi spre casă.

 

Revenind la Dinant și la atmosfera din oraș, pot spune că e foarte interesant și foarte relaxant. Eu am avut senzația că în acest orășel s-a adunat câte un pic din fiecare stațiune montantă de pe la noi ca să formeze ceea ce e acum acolo. Că nu e un oraș din care vezi munții, asta e partea a doua, dar râul care trece prin el (Meuse) este absolut superb și data viitoare dacă mă voi duce acolo am să iau și vaporașul să dau o tură și să mai trag niște poze. Alte obiective turistice ar mai fi catedrala din centru și cetatea de pe colina orașului care aduce foarte mult cu Cetatea Neamțului și la care poți ajunge fie urcând o mulțime de scări (pentru cei curajoși), fie cu telefericul (pentru cei puturoși). Îmi spunea cineva azi că undeva la 5km de oraș există și un centru de închiriat canoe sau ceva de genul cu care te poți da pe un mic râuleț de acolo și că e foarte frumos, dar trebuie să te duci de dimineața ca să apuci să te dai că în general se face coada. Will try that. În rest… nu prea mai e nimic de spus… Ah, era un fel de paradisul motocicliștilor că toți erau adunați acolo. Nu știu dacă era un fel de meeting sau doar pentru că era vremea frumoasă, dar erau destui. Pe autostradă a fost și mai interesant pentru că erau destui care mergeau regulamentar și nu depășeau 120 – 125 pe când alții zburau pe lângă tine că doar aveau mâncărici știm noi unde.

 

Cât despre mașină:

– se comportă din ce în ce mai bine și din ce în ce mai frumos

– motorul „toarce” din ce în ce mai frumos și nu dă senzația că ar fi gâtuit sau altceva

– cei 163 de cai își fac treaba mai mult decât bine

– cuplul care se realizează la 1750rpm te bagă în scaun când apeși pedala mai tare

– răspunde foarte bine la schimbarea vitezelor (manuală) și cutia a început să nu mai fie atât de „hard”

– curbele sunt o plăcere datorită DSTC-ului (Dynamic Stability Traction Control)

– consumul a ajuns undeva pe la 8 la sută, scade în continuare și mi-a afișat pentru prima oară pe bord că mai am motorină pentru 1200km (mers constant 125 – 130, consum instantaneu 3,5 – 5 pe autostradă)

– ne înțelegem din ce în ce mai bine

Fall – Winter song

Yes I miss you
In the summer days
In the winter nights, when the moon is bright
Yes I miss you
And it’s cold inside… in my heart and my mind

N-are cum sa nu-ti placa…

SOTD

Most epic track ever!

Intimitate

Pentru că am primit o leapșă de la nevinovat, mă simt onorat să o continui și să o trimit mai departe tuturor celor care au chef și curaj să o facă. So here it goes:

1. Când ai simtit ca parintii tai au fost cu adevarat mândri de tine?
Nu vreau să fiu foarte modest, dar cred că au fost întotdeauna mândri de mine și sunt și acum indiferent de circumstanțe.

2. Pe cine ai dezamagit cel mai tare?
Pe mine însumi m-am dezamăgit recent, dar nu voi sta să înșir aici povestea din motive strict personale.

3. La ce esti cel mai bun, ce stii sa faci mai bine decât toti oamenii pe care-i cunosti personal?
Băi, asta chiar nu știu… sincer. Poate la a fi acolo pentru ei și a da sfaturi care se adeveresc în timp și care au o anumită logică. Probabil și la faptul că am puterea să privesc realitatea așa cum e și să nu bat câmpii pe plaiurile viselor prea mult.

4. Ce crezi ca e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?
Încăpățânarea, evident.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
N-am nevoie de bani. Sunt fericit așa cum sunt. Poate mai târziu voi avea nevoie de ei când voi avea o familie, o casă și va trebui să am grijă de ele. Dar nu aș face nimic ca să am mai mult decât dețin.

6. Care crezi ca e cea mai importanta calitate pe care ai mostenit-o de la parintii tai?
Hummmm…tricky one. Cred că sinceritatea…

7. Când ai simtit ca ai aratat cel mai bine din toata viata ta?
Când am intrat la facultate :)) arătam groaznic, dar era bine

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunosti?
Ehe…de parcă ar fi doar unul. Dar n-are rost să intăm la jigniri.

9. Care e sunetul care te enerveaza cel mai tare?
Nu cred că e vreunul…probabil plescăielile făcute intenționat.

10. La ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emotionat?
Oho, cred că în momentul când am eram clasa întâi. Și dupaia la toate concertele pe care le susțineam la școala de muzică, dupaia a urmat capacitatea, începerea clasei a noua și s-a terminat cu BACul și cu plecarea din țară.

11. Care ar fi singurul lucru pe care ti-ar placea sa-l furi (fiind singura sansa de a-l avea…)?
Ete scârț, altă treabă n-am? Lucrurile bune vin și singure dacă știi cum să le faci să vină.

12. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viata ta?
Oricât de mult ați vrea să aflați asta, I don’t really remember. Probabil la un moment dat când eram mic și m-am dat jos din tren la mare și în loc să mă duc la cine mă aștepta, m-am dus la o altă familie care semăna cu niște cunoștințe și am început să-i pup și să-i iau în brațe. Noroc că eram mic :))))

13. În fata cui te simti cel mai pierdut, emotionat, blocat?
Hum…nu cred că e cazul. Mă simt doar emoționat acum la facultate când trebuie să port un dialog cu profesorii, dar încerc să trec peste.

14. Când ti-a fost cel mai greu sa spui adevarul?
Întotdeauna e greu să spui adevărul pentru că preferi să minți că e mai ușor să inventezi lucruri pe care nu le-ai trăit sau care par plauzibile. Întotdeauna mi-a fost greu să recunosc anumite chestii, dar asta până la o anumită vârstă când am înțeles adevărata valoare a adevărului.

15. Ce-ai vrea sa schimbi cel mai tare în viata ta?
N-am ce să schimb, sunt bucuros așa cum e ea acum. Chiar foarte bucurosc. Și plănuiesc să rămână așa până la ultima suflare.

16. Cu cine vorbesti cel mai des despre sex?
Neinteresant. Cu cine apuc și cu cine are chef.

17. Care e cea mai proasta scuza pe care ai folosit-o vreodata?
Celebra „nu vreau”.

18. Ce nu i-ai putea ierta niciodata omului pe care-l iubesti?
Minciuna. Minciuna foarte gravă. Și dupaia înșelatul.

19. Care a fost jucaria ta preferata in copilarie?
Lego, soldăței, mașinuțe bburago. Ehe, ce vremuri…

20. Pe cine te bazezi daca ti se întâmpla o nenorocire?
Pe familie.

21. Pe cine simti cel mai tare nevoia sa protejezi?
Familia. Și prietena și tot ce o înconjoară.

22. Care e domeniul despre care ai vrea sa stii cel mai mult?
Legal.

23. Cine-ti lipseste cel mai tare în acest moment?
Eh…

24. În ce privinta crezi ca esti cel mai putin înteles?
Fiind taur…nu e greu de imaginat…

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
MAXIM! =)))

26. Unde te simti cel mai în siguranta?
Uhm…acasă la mine. Casa originală.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ti s-a facut vreodata?
„Un copil minunat”. Always makes me feel… rather uncomfortable :))
Acum am trecut la părțile din fizic… ochi, zâmbet, păr :))))

28. Care e persoana care te face sa râzi, sa te simti relaxat?
Fratimiu.

29. Pentru ce te rogi cel mai des?
Să fim cu toții sănătoși și să ne fie bine.

30. Cine te-a influentat cel mai mult pâna acum?
Părinții.

31. Care a fost primul tau vis împlinit?
Cred că atunci când am primit prima mea pereche de role.

32. În ce an al vietii tale ai simtit ca te-ai schimbat cel mai mult?
2009. Anul în care am devenit un nesimțit, ignornat, îngâmfat, paranoic, arogant etc.
Nu, glumesc. Dar 2009-2010.

33. Ce inventie din acest secol crezi ca are cel mai mare impact în viata ta?
Internetul, ofc. FACEBOOK !!!! =)))))

34. Care a fost cel mai îndraznet lucru pe care l-ai facut cu o persoana de acelasi sex cu tine?
Băi, Radule, băi… să le zic sau nu? :))))

Cum am zis și mai sus… leapșa asta se duce la restul lumii din blogroll. Dacă vor s-o facă ofc. Și mersi încă o dată, Gabi.

SOTD – Travie McCoy

[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen

[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh
I swear the world better prepare
For when I’m a billionaire

[Travis “Travie” McCoy]
Yeah I would have a show like Oprah
I would be the host of, everyday Christmas
Give Travie a wish list
I’d probably pull an Angelina and Brad Pitt
And adopt a bunch of babies that ain’t never had sh-t
Give away a few Mercedes like here lady have this
And last but not least grant somebody their last wish
Its been a couple months since I’ve single so
You can call me Travie Claus minus the Ho Ho
Get it, hehe, I’d probably visit where Katrina hit
And damn sure do a lot more than FEMA did
Yeah can’t forget about me stupid
Everywhere I go Imma have my own theme music

[Chorus]
Oh every time I close my eyes
I see my name in shining lights
A different city every night oh
I swear the world better prepare
For when I’m a billionaire
Oh oooh oh oooh for when I’m a Billionaire
Oh oooh oh oooh for when I’m a Billionaire

[Travis “Travie” McCoy]
I’ll be playing basketball with the President
Dunking on his delegates
Then I’ll compliment him on his political etiquette
Toss a couple milli in the air just for the heck of it
But keep the fives, twentys (?) completely separate
And yeah I’ll be in a whole new tax bracket
We in recession but let me take a crack at it
I’ll probably take whatevers left and just split it up
So everybody that I love can have a couple bucks
And not a single tummy around me would know what hungry was
Eating good sleeping soundly
I know we all have a similar dream
Go in your pocket pull out your wallet
And put it in the air and sing

[Bruno Mars]
I wanna be a billionaire so fricking bad
Buy all of the things I never had
Uh, I wanna be on the cover of Forbes magazine
Smiling next to Oprah and the Queen
[Chorus]
I wanna be a billionaire so frickin bad!

Travelling

Sunt în continuă mișcare. Nu pot sta locului nici măcar o secundă. Am bătut proabil 2000km și am avut probabil tot atâtea experiențe pe parcursul acestora. Am descoperit persoane minunate, am văzut locuri devastate, am văzut persoane devastate, am văzut fel și fel de oameni, am văzut idioțenile care au loc în țara asta, am simțit pe fundul meu ce înseamnă porcăriile de drumuri românești și cât de mare poate fi lenea unora, am cunoscut o persoană minunată pe care o știu de jumătate de an, am simțit pe pielea mea cum e să trăiești din nou în România… și încă nu am plecat de aici.

Am ajuns în țară cu o companie aeriană română cunoscută, am mers cu trenul românesc, am călătorit și cu microbuzul, am mers și cu autobuzul(aproape că m-a prins controlorul), mai lipsește să mă dau cu vaporul și toate pot fi bifate în regim de mijloace de transport.

Ce-am văzut? Ce-am spus mai sus. Ce-am rezolvat prin asta? Am fugit de o Capitală bătrână, sufocată, intoxicată, plină de oameni care mai de care mai nasoli, plină de așa-ziși prieteni care se bagă în viața ta ca și cum ar fi normal și trebuie să știe tot pentru că bârfa trebuie să circule, de oameni care chiar dacă nu au vreo tangență cu viața ta, trebuie să comenteze ca măcar să se simtă ei bine…am fugit departe de toate astea și m-am refugiat într-un loc pe care nu-l văzusem în viața mea și probabil nu aveam să-l văd niciodată (sau poate dacă ajungeam un mogul excentric reușeam să-l văd). Care au fost concluziile? Încă nu au fost. Va trebui să le trag în momentul în care voi ajunge în base 2 și voi avea timpul și liniștea necesară pentru a face asta. Cred că va fi mai bine să le trec pe hârtie decât să le țin pe un pc și să se piardă eventual. Așa măcar voi ști că ajung la persoana care trebuie și că numai acea persoană va știi de ele.

Am ajuns cu avionul. Din avion am sărit în mașină, peste două zile eram în tren. O grămadă de lume care cine știe pe unde se ducea. Multă țigănie, bine că nu s-a urcat în tren. Destinația era locul în care nu fusesem în viața mea și pe care nu-l văzusem timp de 20 de ani și probabil că nu l-aș fi văzut niciodată (as already said above). Călătoria cu trenul a fost îngrozitor de lungă și oarecum chinuitoare, noroc că nebun fiind am citit și mi-am deschis manualele să mai recapitulez câte ceva chiar dacă toți se uitau cruciș la mine. Who cares about them anyway? 6 ore și 20 de minute am stat în trenul ăla și cred că am numărat vreo 10 surdo-muți care tot împărțeau papițoi și diverse alte chestii și niciun țigan. Da… incredibil…nici măcar unul. Trecem peste faptul că au schimbat vagoanele și au băgat d-astea cu supraveghere video (which I really doubt it works) și cu aer(e) condiționat și ajung la ipoteza că ÎN SFÂRȘIT poliția măcar mai ține ochii pe vagoanele ăstea și are oarecum grijă de călătorii neajutorați. Ușor,ușor ne europenizăm și noi. Mai puțin la capitolul infrastructură (WARNING! SUFERINȚĂ ! București – P.Neamț 268km în 6 ore și 20 minute pe cale ferată, Bruxelles – Londra >300km în 2 ore tot pe cale ferată via Eurostar)… aaaanyway…drumul a fost cam sec. În afară de câmpie nu mai vezi altceva. Am fost , însă, surprins să văd prin mai multe locuri prin care am trecut, pe liniile de tren care nu mai sunt funcționale, vagoane noi-nouțe abandonate în mijlocul câmpului în soare, probabil deja vandalizate…n-ai cu cine…În rest, peisajul e același ca cel de acum câțiva ani când m-am întors din tabăra de la Bacău pe aceeași rută tot cu trenul. Nimic nou sub soare, same old, same old. Poate acum se văd doare consecințele inundațiilor care au fost în zonă. Râurile sunt umflate, viteza trenului este limitată, pe poduri se merge ca dracu, refugiile pentru sinistrați sunt pline șamd. Oamenii sunt devastați, dar la noi acolo în Sud nu s-a văzut asta. La noi nu se vorbește, la noi se preferă să se uite și să se meargă în Vamă sau la Paris dacă se poate.

După peisajul mai mult dezolant și după schimbarea locomotivei, am ajuns într-un final la destinație, într-un oraș care m-a captivat din secunda în care m-am dat jos din tren. După cele 6 ore și 20 de minute de stat jos, respiram acum aer de munte(sau cel puțin așa credeam). Multe elemente din oraș îmi aduceau aminte de Constanța și de Brașov și tot făceam comparații (spre disperarea cuiva) până am lăsat-o moartă și mi-am continuat explorarea orașului alături de, probabil, cel mai rapid ghid din viața mea :))) n-am văzut eu foarte multe, dar a fost de ajuns cât am mers și cât am văzut. Era ceva ciudat și se întâmpla ceva ciudat cu mine. Cu toate că nu cunoșteam orașul ăla, simțeam că acolo e locul meu, că acolo e spațiul în care mă pot desfășura în voie că e locul în care îmi pot găsi în sfârșit așa-numita „liniște”. De când plecasem din Belgia eram parcă stricat la stomac, dar nu la sensul propriu al expresiei. Mă simțeam foarte ciudat și eram foarte agitat până când am ajuns aici… Din momentul în care am început să cutreier străzile orașului, totul părea ca a revenit la normal și începusem din nou să fiu eu.

Zilele petrecute în oraș n-au fost foarte multe și am apucat să văd mare parte din el mai ales că am mers mai tot timpul pe jos, evitând pe cât mai mult folosirea transportului în comun (spre bucuria cuiva :-w). Dar a fost o experiență destul de plăcută.

După 5 zile petrecute acolo, venise momentul în care trebuia să merg mai departe și într-o zi minunată de miercuri, eram deja echipat cu cele două ghiozdane de aproape 10 kile fiecare în autogara locală. Cred, adică nu cred, sunt sigur, că a fost pentru prima oară când am luat un microbuz și am mers cu el de unul singur (nu în excursie sau ceva de genul ăsta, ci doar eu cu alte câteva persoane pe care nu le cunoșteam, pe o lungime de 200 și ceva de kilometri). Drumul a fost al naibii de luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuung și a durat al naibii de muuuuuuuuuuuuuuuuuuult, dar zic că am avut ce vedea. Cheile Bicazului erau așa cum le-am lăsat acum 4-5 ani, Lacul Roșu la fel bla bla bla totul era la fel. Poate doar gropile care mi-au aplicat masajul de rigoare erau neschimbate… pot spune că erau chiar mai adânci decât ultima oară când am trecut pe acolo. Moving on… De remarcat pe tot parcusrul călătoriei, modul super „eficient” al celor de la Drumuri în marea lor luptă cu asfaltul local și cu ceea ce ar vrea să fie numită „asfaltare” a drumurilor Patriei. Bravo, băieți… puteți să vă semnați toți demisiile că nu sunteți buni de nimic, iar primarilor din Harghita și Covasna nu le urez decât să aibă multă carne în frigider pentru Crăciun ca să nu moară de foame săracii… Asfaltul se aplică numai în localitate, nu? Drumul care o unește de cealaltă localitate e ca și inexistent, corect? A… iar celălalt sens de mers nu merită asfalt, nu? A fost băiat rău și merită doar un băț și niște gropi în plus ca să nu mai zic de miserupismul de rigoare adresat șoferilor care-și rup suspensiile și roțile în prețioasele drumuri ale țării. Drum național? Drum european? Măi să fie… mai degrabă drum forestier. Revin și mulțumesc încă o dată pentru masajul permanent aplicat posteriorului meu și șirei spinării care încă mai trăiește săraca, mulțumită vouă (not).

Și încă nu am terminat…îmi pare rău de țara asta… chiar îmi pare…concluzia o știm cu toții… suntem cu mult în urmă și…degeaba am intrat în UE. Degeaba… Dar până atunci ne putem bucura liniștiți de peisaj și cam atât.

„Smile and wave boys…smile and wave”

+bonus

❤