După ce am citit articolul ăsta au început să-mi treacă fel de fel de idei cretine prin cap cum că diploma pe care o voi obţine aici nu va fi recunoscută în ţară sau că studiile de aici nu vor fi în conformitate cu cele din ţară şi tot felul de bullshit. Dar am uitat în acelaşi timp de un singur lucru… că aici voi lucra şi că nu prea cred că voi mai pleca de aici decât în condiţiile în care ţara noastră se pune dracului pe picioare.

Revenind la articolul de mai sus, am rămas mai mult decât şocat şi m-am simţit oarecum labeled, ca să zic aşa. Parcă de când am plecat pe fruntea mea scrie mare cu o vopsea invizibilă “LOSER” sau “TRAITOR”. Păi care e problema mă ? De ce să nu mi se accepte studiile pe care le-am făcut în afară ? Eu îmi bat curu’ pentru credite, note mari, burse, schimb de experienţă cu alte facultăţi şi multe alte sacrificii, iar cei din ţara mea în loc să mă primească cu braţele deschise şi să se bucure că vor vedea cum se procedează şi ALTUNDEVA, ei îmi dau un şut în cur şi mă obligă să mă înscriu la alte mastere sau la alte cursuri complementare… pentru ce ? Să zicem că am deja 25 de ani şi vreau dracului să mă apuc şi eu de muncă.
“Bună ziua”
“Bună ziua. Cu ce vă putem ajuta?”
“A, păi, ştiţi… mi-am terminat studiile de 100 de ani în Congo şi vreau să lucrez şi eu, să aplic la o firmă d-asta de import/export droguri.”
“Aţi zis Congo ?”
“Da, am şi master şi doctorat în cum să ascunzi droguri în chiloţi”
“Nu se poate…”
“Ce anume ?”
“Păi va trebui să mai faceţi nişte cursuri la noi care vor mai dura câţiva ani pentru că nu vă putem recunoaşte studiile.”
“Cum aşa ?”
“Nu îndepliniţi condiţiile stabilite de legea 234/2003 din bla bla bla al Educaţiei”
“Şi vreţi să-mi spuneţi că nu puteţi echivala diploma ?”
“Nu, nu… va trebui să mai faceţi nişte cursuri la noi”

Păi să-mi fie cu iertare, dar în situaţia de faţă mă BEEP pe ea de ţară şi pe ele de legi. Cum adică să nu-mi fie recunoscute studiile ? Asta e discriminare pe faţă. Chiar atât de bou eşti încât ne dai un şut în fund ? Aaaaa… ăsta e un mod subtil de a zice “Ia marş mă înapoi acolo unde ai învăţat şi nu mai veni la noi”. Păi dacă, continuăm cu mentalitatea asta nu o să ajungem nicăieri. Sau şi-au dat seama românii că cei care vin cu studii din afară au mai mult succes în ţară când se întorc. Trist… pe cine dăm vina ? Pe cel care pleacă şi se întoarce sau pe învăţământul nostru superior ?

Ah şi ce mă amuza în articol…

Universitati de presitgiu din Romania

say what ?